Cadrul fizico-geografic

Geomorfologia

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul comunei Buzoieşti aparţine Câmpiei Găvanu - Burdea, parte integrantă a marii unităţi denumită Câmpia Română.
Geneza Câmpiei Găvanu - Burdea este aluvioproluvială, constituind de fapt o prelungire morfologică şi structurală a Piemontului Getic, clădită din aluviunile cărate de cursurile de apă din zonele înalte din nord.

 

Relieful, tipic de câmpie, este domol, cu aspect larg valurat. Altitudinile prezintă valori cuprinse între 180 - 210 m pe interfluvii şi 155 - 170 m în lunca râului Teleroman. Înclinarea generală este de la NV spre SE cu o pantă medie de 3,3%. Este fragmentat de mai multe văi printre care Telormanul, Negraşu, Săracu şi Valea de Câmp sunt cele mai importante. Energia reliefului are valori relativ ridicate pentru zona de câmpie, fiind cuprinse între 5 - 20 m.

 

Morfologic, în cuprinsul perimetrului Buzoieşti, se disting clar complexul de vale al Teleormanului şi câmpul propriu - zis.

Complexul de vale al râului este bine individualizat, în cadrul lui putându-se separa albia minoră, albia majoră, lunca, terasa joasă şi versanţii, care fac trecerea la câmpul înalt.
Albia minoră este clar conturată cu maluri înalte de 2 - 3 m şi cu lăţimi de 7 - 10 m. În profil longitudinal formează numeroase meandre care se adâncesc continuu ca urmare a eroziunii fluviatile asupra malurilor, proces facilitat de natura friabilă a depozitelor geologice şi de pantă mică a albiei, care în zonă e de 0,13%.

Albia majoră este bine exprimată cu maluri înalte de 3 - 5 m şi cu lăţimide 30 - 40 m. 

Lunca este bine individualizată, având dezvoltare relativ uniformă pe ambele părţi ale râului, cu lăţimi cuprinse între 1000 - 1500 m. Microrelieful este pseudouniform, caracterizat prin prezenţa unor areale microdepresionare, care în perioadele cu precipitaţii excesive sunt ocupate de ape şi transformate în bălţi, unde se dezvoltă o vegetaţie hidrofilă abundentă. De semnalat este fragmentarea destul de pronunţată cu o serie de canale de desecare şi de preluare a viiturilor ce se formează pe văile secundare afluente râului (Valea de Câmp, Valea Săracu, Valea Mateeştilor).

Terasa joasă este prezentă doar pe partea dreaptă a râului sub forma unei benzi continue ce începe de la nord de satul Goia (comuna Ungheni) şi până la Orbeasca de Sus (judeţul Teleorman), având altitudinea relativă de 2 - 5 m. 

Versanţii râului sunt bine conturaţi, cu înălţimi de 20 - 25 m, cel drept fiind mult mai abrupt, cu pante de 20 - 30%, iar cel stâng mai domol, cu pante de 10 - 18%.
Câmpul propriu - zis, care ocupă cea mai mare parte din suprafaţa perimetrului are aspect realtiv neted. În cuprinsul său se pot observa largi ondulări negative şi pozitive create de văile secundare care drenează teritoriul comunei. Sunt prezente şi unele areale semiendoreice, lipsite de drenaj de suprafaţă, în care apele din precipitaţii băltesc cu uşurinţă şi ca urmare a drenajului intern împiedicat.
Văile secundare care drenează câmpul înalt sunt: Valea de Câmp, Valea Săracu, Valea Mateeştilor, Valea Negraşu şi Valea Vlădaia.

 

Valea de Câmp drenează extremitatea nord - vestică a perimetrului, prezentând până în amonte de DJ 504 o albie bine conturată, cu lăţimi de 40 - 60 m şi cu versanţi înalţi de 10 - 15 m. Pe tronsonul cuprins între baza versantului şi DJ 504 este puternic înfundată cu vegetaţie hidrofilă. În aval de podul de la DJ 504 albia a fost canalizată până la vărsarea în râu.

 

Valea Săracu drenează câmpul de la vest de Valea Negraşu, curgând pe direcţia nord - sud prin satele Deagu de Sus şi Deagu de Jos. Este o albie bine dezvoltată, a cărei albie minore are lăţimi de 6 - 8 m şi maluri înalte de 2 - 2,5 m. În sectorul cuprins între limita nordică a perimetrului şi DJ 504, albia sa este curată, fără vegetaţie hidrofilă care să împiedice scurgerea apelor de viitură. Excepţie face un mic tronson din amonte de podul de la DJ 504, în care albia este puternic înfundată cu vegetaţie arboricală şi ierbacee. În aval de pod a fost regularizată cu canal de pământ până la vărsarea în râu.

 

Valea Mateeştilor este un mic torent cu obârşia în cuprinsul perimetrului, având o albie slab exprimată, înfundată cu vegetaţie în sectorul din amonte de DJ 504. În cuprinsul luncii a fost regularizată cu canal de pământ.

 

Valea Negraşu drenează partea central estică a perimetrului având cel mai mare bazin hidrografic din văile secundare. Albia este clar conturată, prezentând lăţimi de 5 - 10 m şi maluri înalte de 2 - 2,5 m. În amonte şi val de DJ 504 pe o lungime de cca 600 m, albia sa este puternic înfundată cu o vegetaţie arboricală şi ierbacee din care cauză produce inundaţii asupra a 4 - 5 gospodării ţărăneşti situate în apropierea cursului său.

 

Valea Vlădaia drenează extremitatea sud - vestică a perimetrului, curgând pe direcţia NV - SE, pe teritoriul satului Orodelu. Are o albie bine conturată în amonte de DC 124, cu maluri înalte de 2 - 4 m şi cu lăţimi de 2 - 3 m. În luncă, albia sa este slab exprimată, înfundată cu vegetaţie până în sudul localităţii Orodelu, de unde a fost canalizată până la vărsarea în râu.
Morfodinamica actuală a reliefului este guvernată de procese legate de activitatea de eroziune fluviatilă şi acumulare în lungul albiilor mai mari, precum şi eroziunea torenţială pe versanţii abrupţi.

 

Geologia

Din punct vedere geologic, Câmpia Găvanu - Burdea face parte din marea unitate de vorlant denumită Platforma Moesică, care se extinde puţin spre nord pe flancul extern, epiplatformic, al avanfosei carpatice.
Formaţiunile de cuvertură aparţin următoarelor 4 cicluri de sedimentare, dintre care doar ultimul, Tortorian - Cuaternar, prezintă importanţă pentru proiectarea şi executarea anumitor obiective în cuprinsul perimetrului comunei. Din cadrul acestui ciclu vom prezenta formaţiunile geologice postmiocene, începând cu cele ale Pliocenului.

  • Meotianul este reprezentat prin depozite de argile şi marne a căror grosime variază între 20 m în sudul regiunii şi 300 m în nord;
  • Pontianul este constituit din marne şi marne nisipoase a căror grosime de la sud la nord este cuprinsă între 10 - 250 m;
  • Dacianul este alcătuit predominant din nisipuri şi gresii cu intercalaţii nisipoase. Grosimea depozitelor daciene este de 60 - 500 m, crescând de la sud la nord;
  • • Romanianul este reprezentat printr-o alternanţă de argile, argile nisipoase şi nisipuri, având o grosime de 60 m în sud şi de peste 500 m în nord;
  • Pleistocenul inferior cuprinde cei doi termeni a săi: Villafranchianul şi Saint - Prestianul. Villafranchianul este argilos - nisipos, caracteristic Stratelor de Cândeşti. Saint - Prestianului îi aparţin Stratele de Frăteşti, cara apar la zi pe văile mai adânci ce fragmentează Câmpia Găvanu - Burdea;
  • Pleistocenul mediu este reprezentat prin argile, nisipuri şi pietrişuri din subsolul Câmpului Găvanu - Burdea, având o grosime de 15 - 80 m;
  • Pleistocenul superior este constituit din depozite loessoide, aparţănând câmpului de vest de Teleorman, apărând la zi pe o suprafaţă restrânsă din extremitatea sud - vestică a perimetrului. Acestea sunt alcătuite din prafuri nisipoase cafeniu - uscate sau gălbui, cu concreţiuni calcaroase şi manganoase şi cu rare elemente de nisip grosier şi pietriş mărunt. Grosimea acestor depozite este de 5 - 12 m şi au fost raportate nivelului mediu al Pleistocenului superior. Apar la zi pe o suprafaţă restrânsă şi în cuprinsul teritoriului comunei Buzoieşti, în extremitatea sud - vestică a perimetrului;
  • Holocenul inferior este reprezentat prin pietrişurile terasei joase, având o grosime de 2 - 4 m. 
  • Holocenul superior este constituit din depozitele din depozitele leossoide care acoperă terasa joasă şi din aluviunile grosiere ale luncilor. Depozitele leossoide ale terasei joase au un caracter nisipos - argilos, având o grosime de 2 - 6 m. Aluviunile grosiere ale luncilor sunt alcătuite din nisipuri, pietrişuri şi bolovănişuri şi au o grosime ce variază între 2 şi 8 m. Peste aluviunile grosiere ale luncii se aşterne un material prăfos - argilos - nisipos, de culoare cenuşiu roşiatică, uneori cu caracter leossoid, având o grosime de 1 - 5 m.

 

Flora

Din punct de vedere floristic, teritoriul comunei Buzoieşti face parte din zona pădurilor mezo - xerofile de cuercinee formate din cer (Q. Cerris), garnita (Qercus frainetta). Local, apare şi stejarul pufos (Q. Pubescens) şi gorunul (Q. Petraea), precum şi unele specii de foioase ca: frasinul, (Frasinus excelsior), teiul (Tilia tamentosa), mărul pădureţ (Malus silvatica), părul pădureţ (Pirus pinoster). Pădurile, care odinioară ocupau suprafeţe însemnate, au fost defrişate cu sălbăticie în ultima jumătate de secol, în prezent întâlnindu-se pe areale restrânse în partea de nord - vest a comunei, în lunca Teleormanului.
Tufărişurile ocupă suprafeţe însemnate din cuprinsul versanţilor, fiind reprezentate prin: porumbar (Prunus spinosa), ulm (ulmus campestris), sanger (cornus sanguinea), păducel (Crateagus monogyna).
În albiile majore ale văilor principale şi în lunca râului se dezvoltă o vegetaţie forestieră de esenţă slabă reprezentată prin salcie (Salix sp.), plop (Populus alba şi aligra), arin (Alunus glutinosa).
Vegetaţia ierbacee este formată din: raigros (Solium perene), barboasa (Andropogon ischaemum), păiuşul (Festuca pratensis), iarba vântului (Argrostis alba), pirul (Cynodon dactilzlon), volbura (Convolvulus arvense), mohar (Setaria viridis), palamida )Cirsium arvense).
În lacuri şi bălţi se dezvoltă o vegetaţie hidrofilă abundentă, reprezentată prin papură, rogoz, iarba broaştei, linte.

 

Fauna

Fauna caracteristică zonei de silvostepă, din care face parte şi teritoriul comunei Buzoieşti, este reprezentată prin rozătoare cum sunt: iepurele, popândăul, hârciogul, orbetele, şoarecele, şobolanul. Dintre păsări se întâlnesc potârnichea, ciocănitoarea, cinteza, vrabia, piţigoiul, gaiţa, coţofana. Mai rar, prin tufărişuri şi în lanurile de cereale se întâlnesc fazanul şi dropia.
Prin păduri sunt specifice lupul, vulpea, iepurele, căprioara, aceasta din urmă întâlnindu-se şi în restul teritoriului.
Reptilele sunt reprezentate prin şarpele de casă şi de apă, guşteri, şopârle, etc.
Fauna acvatică cuprindediferite specii de peşti, cele mai cunoscute fiind crapul şi carasul, care trăiesc în lacurile de acumulare de pe văile secundare, precum şi batracieni ca broasca de apă şi broasca ţestoasă.
Dintre nevertebrate, se întâlnesc la tot pasul diverse specii de fluturi, viermi, insecte, etc.

 

Reţeaua hidrografică

Din punct de vedere hidrografic, teritoriul comunei Buzoieşti se încadrează în bazinul hidrografic al râului Teleorman. Acesta are debit semipermanent, cu alimentare nivopluvială şi subterană. Pârâurile din zonă, majoritatea afluienţi ai Teleormanului, au debit numai când cad precipitaţii abundente.

 

Regimul climatic

Valorile elementelor climatice pun în evidenţă faptul că teritoriul comunei Buzoieşti are o climă temperat - continentală moderată. Temperatura medie anuală este de 10,1º C , a lunii celei mai calde (iulie) de 21,7º C, a lunii celei mai reci (ianuarie) de -3,2º C, reprezentând o amplitudine între lunile extreme de 24,9º C.
Regimul temperaturilor este determinat de particularităţile sinoptice ale fiecărui anotimp. Vara se înregistrează temperaturi maxime de peste 30 - 35º C, cu precădere în luna iulie, iar iarna, preponderent în ianuarie, temperaturi scăzute, atrăgând frecvent -20º C.
Precipitaţiile medii anuale sunt de 545 mm, fiind neuniform distribuite în timpul anului. Cele mai mari cantităţi se înregistrează în lunile iunie (73 mm) şi iulie (80,7 mm), iar cele mai mici în lunile ianuarie (21,1 mm) şi februarie (20,2 mm).
Cea mai mare parte din cantitatea precipitaţiilor anuale cade sub formă de ploi (cca 80%), care în anotimpul călduros al anului prezintă caracter dominant de averse.
Numărul zilelor cu precipitaţii sub formă de zăpadă este de cca 20, iar durata medie anuală a stratului de zăpadă variază între 30 şi 50 zile.
Evapotranspiraţia reală medie anuală este de 614 mm, depăşind cantitatea precipitaţiilor medii anuale cu cca 70 mm.
Vânturile predominante sunt cele din direcţia est, nord - este dar şi din vest. Iarna bate dinpsre est şi nord - est Crivăţul, un vânt rece şi uscat, care spulberă zăpada de pe formele pozitive de relief, umplând pe cele negative şi scade temperaturile cu cca 10 oC - 15 oC. Dinspre vest suflă Austrul, o componentă mediteraneană, cald şi uscat vara, ploios iarna. Dinspre sud şi sud - vest bate Băltăreţul, tot o componentă mediteraneană, care aduce iarna ploi şi determină topirea timpurie a zăpezii din Câmpia Română.

 

Solurile

Strâns corelate cu roca şi clima, precum şi cu vegetaţia, solurile din cuprinsul teritoriului comunei Buzoieşti cuprind mai multe tipuri şi subtipuri, aparţinând diverselor forme de relief (câmp, terasă, luncă).
Textura argiloasă a rocii - mamă, care acoperă cea mai mare parte din suprafaţa perimetrului, a condus la formarea soluilor argiloase de tipul vertisolurilor, cu subtipurile specifice, pseudogleizate, cromice, soluri brun - roşcate vertice şi soluri brune argiloiluviale tipice.
Solurile cu răspândirea cea mai mare în acdrul perimetrului sunt cele brun roşcate luvice, vertice şi pseudogleizate, întâlnindu-se în cuprinsul câmpului propriu - zis. Urmează solurile brune luvice vertice - pseudogleizate şi planosolurile vertice.
Pe versanţii văilor apar soluri brun - roşcate erodate slab moderat şi mai puţin puternic, funcţie de valorile pantelor. Pe arealele cu pante abrupte, supuse unui proces de eroziune intens, se înatâlnesc regosoluri litice tipice.
În lunca râului Teleorman apar solurile brune eumezobazice, cel mai adesea gleizate, soluri gleice (apă freatică la mică adâncime) şi soluri aluviale tipice şi gleizate. Tot în cadrul luncii se întâlnesc soluri aluviale şi protosoluri, la nivel de subtip acestea fiind tipice, gleizate şi pe alocuri litice, dezvoltate pe o rocă mamă constituită predominant din pământuri cu textură mijlocie şi grosieră.

Înapoi